Ingerasul pazitor

Am adus-o la Arad pe pisicuta mea de 6 saptamani in ideea ca trebuie sa o duc la medic. A picat de la etaj si parca nu i-ar srtica un control.
Am ajuns la usa cu emotii, stiind ca o am pe Cora dincolo de usa. Prima oara cand am vazut-o pe Cora avea in brate trei pisici, poate de asta nu imi faceam chiar asa griji mari. Dar totusi. Am intrat si bineinteles Cora a sarit repede sa vada ce am eu in cosulet. SI mirosea, si mirosea si parca imi cerea sa las jos continutul pachetului. Asa am si facut: am pus cosuletul jos si am despachetat ghemotocul. Cora parea tare fericita. S-a tot invartit in jurul ei, dadea din coada si nu a latrat deloc. Asta ma linistit.
Acum stau si ma uit la animalutele mele. Tzitzu doarme in cos, iar Cora nu se dezlipeste de acolo. La fiecare cinci minute se ridica si se uita in cos: "E totul in regula?" se intreaba si apoi isi pune inapoi boticul pe labe. Pur si simplu sta si o pazeste. Mai imi arunca si mie cate o ocheada pe furis sa vada eu ce fac si apoi se intoarce la postul ei, la postul de ingeras pazitor.

Viata de milioane

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la viata mea, pot spune ca e de milioane.
Am un iubit, jumatetea mea, care este un tip de milioane, o catelusa de milioane, un job, care chiar daca nu e platit cu multe milioane, e fantastic, un apartament fain care chiar ne costa milioane in fiecare luna. Cheltuieli lunare de milioane, prieteni de milioane, momente de milioane...
...Si atunci pot sa mai spun ca nu ma scald in MILIOANE???!!!???

Poze cu Cora

Am promis la cativa prieteni poze cu Cora. Sper sa va placa, pentru ca eu pur si simplu o ador!

Cora

De foarte mult timp ne-am gandit ca am vrea sa avem un caine. Si iata ca ieri ni s-a implinit visul. Am adoptat-o pe Cora, ceva corcitura deLabrador sau Golden Retriever de vreo 2 ani. Cora noastra este vedeta. In ianuarie a aparut in ziare, pe net si la Pro Tv. A fost salvata dintre sloiurile de gheata din Mures. Dar e perfect sanatoasa si din prima zi ne-a acceptat ca si companioni umani. O iubim foarte mult si am observat ca si ea s-a atasat de noi.
E o mica javra, umbla tantosa cu limba scoasa de un cot. E plina de energie si acest lucru ne obliga si pe noi sa nu devenimi sedentari. Iesim la plimbari lungi dupa - masa spre seara, lucru care e bun atat pentru ea, cat si pentru noi. Dupa ce ii fac poza o sa o postez sa o vedeti. E foarte frumoasa si ne bucuram enorm de mult pentru ea.
Vreau sa le multumesc prin acest post celor de la ANIMED Arad. Pentru mai multe informatii despre ei, accesati cu curaj www.animed.ro
Protejati si voi animale. Toate sunt dragute si asteapta sa fie adoptate. Nu o sa va para rau :D

Lipsa

Nu mai am timp de nimic. Chiar daca se lungeste ziua, mie nu imi ajung 24 de ore sa pot face tot ce imi propun. Pe langa ca ma trezesc in fiecare dimineata la 5 jumate, mai nou ajung acasa pe la ora 20, sau chiar mai tarziu. Cel mai rau ma afecteaza astenia de asa-zisa primavara. Si primavara asta ma enerveaza. Nicicum nu mai vrea sa vina. Ne tot fraiereste, ba e caldut afara, ba e frig, ba e soare si 10 minute e lapovita....groaznic. E frig, am mainile inghetate si sunt moarta de somn. Bineinteles ca activitatea mea nu se incheie seara cand ajung acasa, ci atunci continua. De multe ori realizez ca e trecut de ora 1 noapte si eu inca mai am de lucru. Din pacate 3 ore de somn mie nu imi ajung. Nu vreau sa ma plang, pentru ca eu mi-am ales cariera asta, dar totusi, daca nu m-ar chinui astenia cred ca as avea mai multa energie si as putea lucra mai cu spor.
Vreau soare, vreau caldura, vreau vacanta care vine abia in 3 saptamani, vreau fustite si tricouri, sandale si slapi...Vreau sa vina vara...