Nu ne mai bem cafeaua impreuna dimineata, la pranz sau dupa-masa. "Hai la o cafea" eru cuvintele noastre preferate. Le spuneam parca de mai multe ori decat "te iubesc".
La o ceasca de cafea poti sa iesi cu prietenii, cu iubitul, poti sa visezi, sa plangi, sa razi, sa barfesi, sa te simti bine sau pur si simplu sa stai.
Gata...cu greu parca, dar am reusit. Am reusit sa ma debarasez de trecutul apropiat. Credeam ca va fi usor, dar m-am inselat putin. Am observat ca inca mai durea orice amintire si cioburile de gelozie inca ma macinau pe ascuns. Dar gata, de data asta chiar ca am terminat. Am vazut ceva ce m-a facut sa il scot definitiv din perspectiva.
Va trebui probabil sa treaca un timp, ca sa ma pot uita in ochii lui fara sa simt putina furie, gelozie, ura, durere. Sau mai bine zis va trebui sa treaca putin timp pana sa vreau sa pot sa ma uit la el in ochi din nou si sa spun cu prietenie: Hei, nu ai chef sa iesim la o cafea, ca pe vremuri?
ce ai vazut si te-a ajutat sa-l scoti din perspectiva?
RăspundețiȘtergereMai mult ca orice, urasc sa fiu considerata o fraiera. Daca eu las de la mine, nu inseamna ca sunt oarba sau surda si nu vad sau aud unele lucruri...
RăspundețiȘtergere