Parca minutele stagneaza...Unele sunt kiar dureroase. Stai nemishkat si suferi...Am incercat sa ma conving pe mine k fac bine un lucru...ma minteam pur si simplu.Am crezut k va fi altfel. Am indraznit sa sper in nemurirea fericirii, dar ceva s-a intamplat. Ah, da...m-am trezit. M-am trezit la realitate....Iar realitatea parca nu e la fel de dulce ca si visul unei nopti la inceput de primavara.Exista momente cand reusesti sa uiti ca traiesti in cruda realitate. uiti de timp, de ore, de minute...esti doar singur in tot Universul. Nu conteaza ce faci, doar ceea ce simti. Poti profita de acele minunate...sunt doar ale tale. Ele iti indulcesc viata. Devin clipe de care iti reamintesti cu mare placere cand viata cotidiana, monotona te sugruma, te sufoca.Mi-e dor...Mi-e dor de acele momente. Vreau sa uit iarasi de mine...Vreu sa fiu acolo unde raiul e in bratele lui...Vreau sa simt din nou ca pot zbura...
Viata cu gust de resentimente... Timpul trece si uneori trecem si noi cu el. Intr-un minut se intampla 60 de secunde, intr-o ora se intampla 60 de minute, intr-o viata se intampla...multe. In ultima mea viata s-au intamplat multe. Am fost buna si rea in acelasi timp. Am ranit multe persoane care imi sunt dragi si care nu meritau ceea ce am facut; am tinut partea unora care nu o meritau de loc. Am suferit o degradare cum nu am crezut ca e posibil, dar mi-am revenit si asta nu datorita numai vointei mele...
Levitez transcedental...involuntar...Am uitat sa gasesc echilibrul intre bine si rau...Sau pur si simplu nu l-am cautat.
Sunt in stadiul de reanimare in spitalul vietii. Perfuzii cu ganduri frumoase si culori imi perforeaza venele. Incerc sa uit fuga de la altarul vietii nepotrivite si imi caut logodnicul perfect pentru a ma casatori cu independenta.
Vorbesc fara sens...sau?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu