Leapsa - Prima oara...

Am primit o leapsa draguta de la BlackCat , asa ca o sa imi spun si eu povestea...
So here it is: :D

La mine e o istorioara tare draguta. Sau ma rog, fiecare o ia cum vrea. Eu imi amintesc cu drag...
S-a intamplat intr-o luna din vara anului 2008. Era (si este inca) foarte bun prieten cu prietena mea. Uneori, cand se imbatau impreuna sa mai si sarutau ( asa ca intre prieteni). :)) Nu e nimic rau in asta, nu? Pe atunci eram cu alcineva, dar draga mea prietena tine mortis sa imi prezinte pe cineva. Accept, doar pentru ca aveam de facut si eu un anunt important pentru ea, iar compania altcuiva nu ma intimida. Zis si facut. Ne stabilim sa ne intalnim la o cafea.Eu ajung prima si ii astept. Nimic...Sa nu stau singura la masa, pornesc in intampinarea lor si ii vad venind, tinandu-se de manuta, ba chiar pupandu-se. Eh, nu e nimic rau in asta, imi spuneam in gand. Oricum, anuntul meu ii va da pe spate, gandeam eu...
Se fac prezentarile si ne asezam la masa. Eu incercam sa am un aer superior (sincer nu stiu de ce...), dar nici el nu se lasa mai prejos.Sincera sa fiu, mi-a placut din start. Avea parul lung, castaniu, ochi mari si foarte expresivi, nebarberit...Ce mai? Era exact tipul de barbat care ma lasa gata...Dar eu trebuia sa raman tare pe pozitii, pentru ca aveam un anunt de facut...Imi repetam asta mereu... :))
Dupa un timp si niste discutii banale, imi iau inima in dinti si le prezint tuturor inelul care imi impodobea degetul...Prietena mea izbucnise in plans, iar el cu un aer foarte degajat, chiar plictisit imi spune: "Felicitari pentru logodna!"
Gata, i-am acaparat pe toti...parca simteam luminile reflectoarelor pe mine...eram deasupra tuturor...Totusi, el imi dadea o stare tare ciudata pe care nu o puteam intelege...

Asta a fost prima intalnire.

Era deja octombrie. Trecusera cateva luni bune, nu il mai vazusem de atunci si nu mai stiam nimic de el decat ce imi povestea fatuca. Vremea era nasoala, eu ma despartisem de "logodnic", dar totusi nu eram trista. In data de 30 octombrie, joia, pe la 6 dupa-masa ma suna aceeasi prietena sa mergem la un spectacol de Amifran (teatru francez) care se va lasa cu un concert si un chef super. Nu prea eram hotarata, mai ales ca se pornise o ploaie torentiala chiar cand vroiam sa pornesc. O sun pe fatuca sa aman intalnirea, dar dupa ce imi facuse capul calendar la telefon, am urcat totusi in taxi si am pornit. Trebuia sa fie o seara intre fete asa ca incercam sa ma lamuresc ca totul va fi ok si ca ma voi simti bine.
Bineinteles ca tot eu am ajuns din nou prima la locul de intalnire, si m-am adapostit de ploaie intr-un gang. Suna telefonul si aud: "Unde puii mei esti ca noi venim"... Care "noi" ma gandeam. O mai fi cu ceva fete si dau sa ies din gang sa le intampin. Spre surprinderea mea, o vad pe ea alergand si in spatele ei il vad pe el, alergand prin ploaie, cu pletele ude si lipite de fata...In acel moment mi s-au inmuiat genunchii si daca nu ajungea ea la mine sa ma imbratiseze, cred ca as fi picat in mijlocul strazii. Eram in transa. M-am trezit de la stropii de ploaie care se loveau de fata mea cand alergam toti trei pana la cafenea...Eram speechless...
Ne-am asezat langa soba si am inceput sa vorbim, ca sa treaca timpul mai repede pana ne uscam. Ori de cate ori zicea ceva, parca primeam un pumn in stomac. Dar nu era ceva neplacut...Cred ca asta e defapt senzatia de fluturi in stomac :))
Fara sa realizez ce fac, la un moment dat i-am spus: "Stii, nu mai sunt cu tipul ala, am o garsoniera in care locuiesc singura si sunt cam nef****a. Ce zici daca ai dormi la mine? "
El a facut ochii mari si a inceput sa rada. I-am taiat-o din scurt ca eu nu glumesc si atunci a devenit serios. Nu a zis nimic, doar a zambit. Asta m-a facut sa ma simt o idioata. Auzi la mine. Ma ofer ca o curva ieftina...Dar nu mai am ce face, mi-a alunecat pe gura...
Incerc sa fac faza uitata si pornim inspre concert. Bineinteles ca am ajuns doar la final, pentru ca ne-am lungit la povesti. Inainte sa plecam catre casa, m-a intrebat: "Si daca tot ma duc sa dorm la tine, pot macar sa te sarut inainte?", si ghici care a fost replica mea? NU!. Dar la faza asta am ras deja amandoi, m-a luat in brate si m-a sarutat.

Dimineata, inainte sa porneasca la lucru m-a intrebat foarte galant: "Iti las totusi numarul meu de telefon, sau plec ca o blonda?" (BlackCat, sper sa nu te superi :P )...Iar dupa replica asta, peste 2 zile ne-am mutat impreuna. Si de atunci traim sper ca pana la adanci batraneti. Mai avem si noi momentele noastre proaste de cuplu, dar cine nu le are?

Sper ca ti-a placut Pisicuto. Mai trimite-mi din astea ca mi s-a ridicat moralul enorm de mult in timp ce scriama. Iti multumesc.

P.S.: Leapsa o dau mai departe la VerdeDeParis si la Asta Mik aka Boss