Trăiesc într-o lume în care domneşte haosul, mizeria, răutatea, prostia şi observ că aproape nimeni nu încearcă să o schimbe.Dar de ce? Lor le place să trăiască într-o lume înconjurată de răutate, neseriozitate, minciună? De ce unii nu ştiu altceva decât să fure, să mintă, să le facă numai rău persoanelor din jur?De ce nu vor o lume mai bună, mai frumoasă?Nu vreau o lume perfectă, pentru că ştiu că nu există, dar măcar puţin mai bună!De ce nu vor să se schimbe?
Oare ştim de ce trăim? Ştim care-i scopul nostru în această viaţă? Ce păcat că nu vrem să cunoaştem frumosul şi adevărul.
Dar totuşi în această lume mizerabilă existăşi lucruri bune şi frumoase, pe care de fapt nu trebuie să le cauţi, trebuie doar să-ti deschizi ochii şi vei vedea că sunt chiar în faţa ta, dar din cauza haosului nu le-ai văzut.Ţi-au scăpat! Dar de ce lucrurile bune ne scap mai uşor, iar cele rele rămân, în majoritatea cazurilor? Şi iar apare “de ce ?”. E o întrebare fără de care nu putem trăi. Dar de ce?Şi întrebarea se repetă la nesfârşit.
Dragostea şi speranţa sunt lucruri esenţiale în viaţă. Iubesc şi la rândul meu doresc să fiu iubită. De ce e aşa de importantă dragostea? Poate că fără ea n-aş putea trăi. Sunt sigură că toţi îşi doresc să iubească şi la rândul lor să fie iubiţi. Pentru mine e cel mai important lucru. Ştiu că iubesc şi că sunt iubită, de aceea nu sunt nemulţumită.
Mai există şi speranţa. Speranţa te lasă să-ţi făureşti vise, să-ţi vezi viitorul şi te lasă să fii ceea ce vrei. Dar nu tot timpul dorinţele ţi se împlinesc. Uneori îţi pare rău că ai sperat. Vine cineva şi-ţi spulberă toate visele, te calcă în picioare şi atunci simţi că vrei să mori. Mi s-a întâmplat. Poate şi vouă. Dar nu m-am lăsat. Speranţa tot timpul există şi va fi în inima mea. Chiar dacă au încercat să mă distrugă, nu m-am lăsat şi mi-am continuat clădirea viselor.Acestea sunt singurele lucruri pe care nimeni şi nimic nu mi le poate lua.
Mi-am dat seama că omul mai are nevoie de ceva pentru a supravieţui. Prieteni.Cel puţin la mine aşa e.Ei sunt cărbunii ce întreţin focul din inima mea. Fără ei, viaţa mea nu are nici un sens.
Şi totuşi ce schimbător e omul?Cum se poate că din duşmani devenim prieteni? Dar oare tot aşa de uşor poţi să urăşti persoane care ţi-au fost cândva prieteni buni? Răspunsul e simplu: Da!
De ce are nevoie omul de prieteni?Pentru că în ei găseşti iubire, alinare, îţi poţi împărţi cu ei bucuriile, tristeţile, visele, realizările; la greu sunt alături de tine, dar au aceeaşi pretenţie ca şi tu să fii alături de ei. Nici nu-i greu să-ţi întreţii prietenii:oferi dragoste şi înţelegere, primeşti ceea ce ai oferit. E chiar simplu, dar trebuie să avem grijă să nu-i rănim, căci dacă rupem firul prieteniei şi-l legăm din nou, nodul va rămâne. Greşelile minore trec şi se uită repede, dar cele majore, chiar dacă sunt iertate, nu tot timpul sunt uitate. Dar dacă nu sunt uitate, înseamnă că nu sunt iertate; şi dacă nu se iartă, prietenia va fi un haos în care nu mai ştii dacă să crezi sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu