miercuri, 10 februarie 2010

Paradox

Privesc in intunericul luminos.
Vad totul clar, ca prin ceata,
Dar lumina negrului ma orbeste.
Negrul e curat, dar albul e impur.
Vad totul in intuneric si totusi sunt oarba.
Aud urlete mangaindu-mi auzul:
Grave cantate de ingeri, acute de demoni,
Impreuna dand nastere unui cantec de leagan
Pentru cei suparati pe viata si
Dornici de o singura alinare: moartea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...