Familia mea s-a inmultit cu un membru. Sunt mandra sa va spun ca noul membru se numeste Geza, are cam 2,7 kg (nush excat, ca nu l-am pus pe cantar) si a implinit azi doua saptamani. E tare frumusel si chiar daca e foarte tanar stie multe multe. Intrece in inteligenta multi oameni.
Imi este tare drag. Toata ziua il tin in brate, iar daca sunt pe drumuri il port in geanta. Are si o paturita pufoasa verde, in caz ca i se face frig, dar si o carcasa de aluminiu. Este argintiu cu negru, si pentru ca a fost cuminte a primit si o jucarie, un soricel optic. Daca pana acuma nu ati realizat cine este Geza, va anunt ca este noul meu laptop mult visat...Dar e mai mult decat un lapotop, va spun sigur. ;)
Eu: stii, cel mai mult mi-as dori acuma de la viata sa avem un locsor al nostru si numai al nostru Eu: m-am saturat sa tot vina "ea" la mine Eu: m-am saturat de incercarile lor de a ma schimba Eu: m-am saturat ca tot timpul trebuie sa le fac pe plac Eu: m-am saturat... Eu: iar am sentimentul ala stupid ca imi vine sa fug de tot, sa evadez din tara asta de cacat Eu: vreau sa stau un timp numai cu tine si cu tine numai Eu: fara mami, fara tati, fara nimeni altcineva Eu: fara telefoane, fara net, fara nimica Eu: vreau sa fiu un pic departe de tot ce ma inconjoara momentan Eu: vreau sa fiu doar cu tine si vreau sa fii doar al meu Eu: sa nu mai trebuiasca sa pleci dimineata devreme si sa te intorci cand deja toata lumea doarme Eu: vreau sa ai si tu un job omenesc Eu: sa nu mai profite lumea de noi, de tine, de mine Eu: da m-am saturaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat, m-am saturaaaaaaaaaaaaaat ........
El: si eu as vrea sa am un job normal El: si sa fim un timp numai noi El: si sa avem un locusor numai al nostru El: sa avem copiii nostri El: si sa ajungem impreuna ca doua stafide El: te iubesc
Eu: inca mai vrei copii cu mine? El: da El: sa ii dam la sabin dragoi El: sa invete sa cante la pian El: si sa ne iubim o mie de ani Eu: te iubesc dragoste... El: en is szeretlek baba
Mi se intampla rar, dar cand ajung in acel punct in care nu am chef de viata, e grav. Nu sunt emoista, deci nu imi vine sa ma tai pe vene, ci pur si simplu m-as culca si as vrea sa pot dormi vreo 3 zile, fara sa ma trezesc si punct. Azi e miercuri, nu? Nu mai am notiunea timpului ca din 36 de ore nu am dormit decat una, iar eu nu mai pot sa imi permit asta. Nu ca nu as fi tanara ci pur si simplu ca nu mai imi pot permite. Detalii mai tarziu...
Azi a inceput scoala, adica al doilea semestru. Deja am inceput sa numar saptamanile pana la vacanta de Pasti. Mai sunt exact 10 saptamani...si eu am planuri mari pentru acest semestru. Toata lumea stie ca ne e usor sa fii dascal, si cam toti stiu ca cei care vor sa fie dascali trebuie sa aiba tact pedagogic sau chemarea de a fi dascal. Altfel nu au ce cauta in invatamant, iar salariul nu este un motiv foarte bun pentru care sa te angajezi ca si profesor. In fiecare zi privesc pe peretele cancelariei unde e postat JURAMANTUL DASCALULUI de R. Dotrens, care zice asa:
"Imi voi executa misiunea cu constiinta si demnitate. Voi vedea in elevii mei, nu atat scolari, cat copii si sunt raspunzator de destinul lor. Voi mentine onoarea profesiei didactice. Promit in mod solemn, liber, pe onoare."
Mda, sunt curioasa cati dascali se tin de acest juramant :)) In fine, nu de asta vroiam sa vorbesc, ci de ceea ce mi s-a intamplat azi. Ca o profesoara constiincioasa, dupa ce ne-am vorbit la inceputul orei despre cum si-a petrecut fiecare vacanta, am hotarat impreuna cu elevii sa si invatam ceva. Mi-au cerut sa le zic lucruri noi. Si am inceput. Constiincios, am facut impreuna lectia care mi-o cerea Programa scolara, aka Biblia pedagogului, si dupa ce fain - frumos umplusem aproape 3 table cu elemente noi si interesante, zic eu, se trezeste o eleva sa ma intrebe: - Doamna, India este tara? ...Fac ochii mari ca de vitel, stiind ca eu nu predau geografie! Si o intreb mirata: - Sper ca voi trei nu jucati Tari, orase? Si ca sa vezi...incep sa imi zambeasca tamp si apoi dau intr-un ras isteric... :| Cred ca facusem tensiune. Am inceput sa le tin morala, ele fiind fetele mele din trupa de dans de care ma ocup. Stiu ca sunt mai apropiata de ele, deoarece avem de obicei repetii si petrec mai mult timp cu ele, decat cu restul elevilor, dar totusi. Fratilor, lor le dai un deget si ele iti halesc toata mana. M-am crizat. Eu imi dau duhul sa le predau, ele se joaca. Inteleg ca nu poti capta atenti tuturor elevilor dintr-o clasa, inteleg ca sunt copii si sunt obositi dupa cateva ore, dar daca tot nu esti atent la ora, atunci macar taca-ti gura si fa-te neobservat. Neobservat oricum nu ramai, pentru ca de la catedra se vede altfel, dar daca esti tont si taci, atunci profu poate inchide ochii si tu iti vezi mai departe de treaba. Dar nu urla in gura mare. Si dupa vreo 5 minute de morala stiti care fu raspunsul lor? " Deci, pana la urma India e tara, nu?" Poftim, mai preda tu la clasa a 6-a, incearca sa iti tii ora, intelege-i ca sunt copii, nu te criza, pastreaza-ti calmul, nu-l jigni ca e doar un copil, de palme sa nici nu pomenim, numai in caz ca vrei sa fii dat afara din invatamant, gandeste-te si reaminteste-ti ca si tu ai fost o data ca ei, ia aer adanc in piept, numara in gand pana la 5 sau 10, inghite in sec, continua-ti ora daca mai ai timp sau daca mai ai cu cine si incearca sa uiti ce s-a intamplat. Fii mereu draguta, ca se vor gasi cei care sa te calce in picioare. Si asta e doar o intamplare pe ziua de azi. Restu mai tarziu, ca iar m-am crizat.
