Baby

...I wake up reaching out for you...

Ruga

Ma simt destul de matura incat sa fiu sincera si sa va spun cum stau lucrurile. Nu vreau sa ne certam, vreau doar sa aflati de la mine si nu de la altcineva. Tin minte cum ati reactionat ultima data, cand voi ati fost ultimii care au aflat. Cred ca am dezvoltat o asemenea relatie care sa imi permita sa va SPUN si voi sa ma ASCULTATI fara sa ma judecati. Sincer nu pentru sfat vin la voi, ci doar ca sa ma ascultati. Vreau sa fie mai bine decat data trecuta si am invatat de atunci ca e mai bine sa fiu tare. Asa ca, acum asta voi face. Chiar daca voi pleca repede de aici, ma voi simti mai bine.
Stiu ca nu vreti sa ma vedeti ca sufar, stiu ca nu vreti sa dau cu capul. Dar viata merge inainte si eu dupa ea. Trebuie sa imi asum unele responsabilitati...cu riscul de a deveni esecuri in final. Nu voi sti niciodata pana nu voi incerca. Si daca e sa dau cu capul, voi da. Nu va fie frica. Voi trece eu si peste asta, asa cum am trecut si prin altele.
Sunt constienta de educatia mea, de aceea vin la voi si doar va zic. Stiu ca nu vreti sa acceptati. Si credeti-ma, eu nu vreau sa va fac necazuri. Departe acest gand de mine. Dar incercati sa ma intelegeti. Daca nu reusiti, atunci macar incercati sa ma acceptati. Eu voi ramane la fel...Sper ca si voi...

Fact

You've always been the source of my inspiration... :)

?

Pacat ca intre dragoste si ura e doar o jumatate de pas. Jumatate de pas pe care l-ai facut, vrei sa-l faci sau nu esti sigur daca l-ai facut sau nu. O adevarata lupta intre viata si moartea unei relatii.
Si te-am iubit si te urasc si te-am urat si te iubesc. Nu ma pot decide. Dar tot eu sunt cea care ma indrept spre tine si imi doresc sa nu fi simtit niciodata asta.
De ce trebuie sa fie asa de greu? De ce nu e acel basm pana la sfarsit? De ce simt ca ma indepartez tot mai mult  cu fiecare pas pe care il fac inspre tine?
Cred prea mult in ideea de "noi" si acest lucru ma imbolnaveste.
Corectez: VREAU sa cred...sau vreau SA CRED?

Adult life sucks

I'm sick and tired with this shitty adult life. I play this game just for a couple of years, but I hate it already. I really do. It's fucking hard. I miss those days when I was bored...I hate paying the bills, I hate having so big  responsibility.
They say God probably has a big plan for me...but what? I don't know. I can't imagine what can it be because I haven't been in touch with Him for a while. :|
So it's just me and my fucking problems and my fucking bills.
I know that it was me who once said: I can't wait to be an adult and do what I want!!! Well, I was 14...and now the wake up call! It's bad to be an adult. I want to go back and be miserable as a teenager, not as an adult.
I'm trying to be optimistic, but I can't. If now it's bad, it will be worse... :|

So, my conclusion:  ADULT LIFE SUCKS !!! CHILDHOOD DIED!!! THE GRIEF JUST STARTED!!!