Am adus-o la Arad pe pisicuta mea de 6 saptamani in ideea ca trebuie sa o duc la medic. A picat de la etaj si parca nu i-ar srtica un control.
Am ajuns la usa cu emotii, stiind ca o am pe Cora dincolo de usa. Prima oara cand am vazut-o pe Cora avea in brate trei pisici, poate de asta nu imi faceam chiar asa griji mari. Dar totusi. Am intrat si bineinteles Cora a sarit repede sa vada ce am eu in cosulet. SI mirosea, si mirosea si parca imi cerea sa las jos continutul pachetului. Asa am si facut: am pus cosuletul jos si am despachetat ghemotocul. Cora parea tare fericita. S-a tot invartit in jurul ei, dadea din coada si nu a latrat deloc. Asta ma linistit.
Acum stau si ma uit la animalutele mele. Tzitzu doarme in cos, iar Cora nu se dezlipeste de acolo. La fiecare cinci minute se ridica si se uita in cos: "E totul in regula?" se intreaba si apoi isi pune inapoi boticul pe labe. Pur si simplu sta si o pazeste. Mai imi arunca si mie cate o ocheada pe furis sa vada eu ce fac si apoi se intoarce la postul ei, la postul de ingeras pazitor.
Vai ce dulcee!!! Ce minunat cum instinctul matern nu tine cont de specia de animalut. Si eu as vrea sa aduc si un pisicut in caminul nostru dar nu cred ca Bella ar accepta din doua motive: e pisic in principal si doi... ar fi foarte geloasa.
RăspundețiȘtergere